Ceea ce René Guénon numeste „Traditie” reprezinta filonul de intelepciune primordiala care razbate, din timpuri imemoriale, prin toate manifestarile spirituale ale tuturor timpurilor si popoarelor, si poate fi recunoscut ca fiind acelasi, indiferent de particularitatile culturale ale unei zone geografice sau alta. Acest filon nu este de origine umana, ci divina, ajungand la oameni prin revelatie, si poate fi inteles prin ceea ce Guénon numeste „cunoastere intelectuala”, diferita de cunoasterea discursiva, specifica ratiunii uzitate in toata istoria cunoscuta a filosofiei si stiintei occidentale.

René Guénon considera ca Occidentul, mai mult ca oricand, trece printr-o criza datorata rupturii de Traditia intruchipata in aceasta zona de valorile autentice ale crestinismului. Dat fiind ca Biserica Catolica, singura care ar fi putut sa ofere un sprijin in acest sens, a dovedit deja ca s-a indepartat de linia traditionala, una dintre putinele sanse de redresare ale Occidentului ar fi apropierea de spiritualitatea orientala, care pare sa fi ramas inca fidela Traditiei. Insa tendintele „moderne” au inceput deja sa invadeze si Orientul, astfel incat chiar si acolo filonul autentic trebuie cautat cu grija.

Critica Occidentului modern atinge concepte ca „individualism”, „umanism”, „democratie”, desfiintand fara rezerve ceea ce ne-am obis-nuit sa numim „filosofie traditionala”, „stiinte traditionale”, „sistem filosofic” etc. In acelasi timp, haosul care caracterizeaza societatea moderna este vazut intr-o perspectiva mai larga, ca o consecinta fireasca a degra-darii manifestarii pe masura ce se indeparteaza de Principiul esential care i-a dat nastere, ajungand in ultimele clipe ale Varstei Sumbre, asa cum este cunoscuta in doctrina hindusa sub numele de Kali Yuga.