🏆 Câștigătorul premiului Thriller Writers Award revine cu cel mai tulburător thriller al său.

Laura Morris, voluntară la organizația „Capăt de Linie”, preia apelurile celor care sunt foarte vulnerabili, oameni speriați, deprimați, care nu se mai gândesc la ziua de mâine și abia mai zăresc o rază de soare în viața lor. Vocea ei blândă și suavă îi ghidează cu atenție, ca într-o adevărată ședință de terapie, spre a descoperi cauzele suferințelor lor, doar că întrebările de genul „Care e lucrul pe care îl apreciezi cel mai mult la viața ta?” sau „Nu crezi că ai suficiente motive ca să trăiești?” se transformă, mai degrabă, în „Ești sigur că mai ai motive pentru care să trăiești?” sau „Te-ai întrebat cum s-ar simți moartea?”.

Ei sunt „candidații” ideali, oamenii fără răspunsuri, ușor de manipulat, pe care Laura îi învârte pe degete după bunul plac, până nu mai rămâne... nimic din ei. Pentru că Laura nu este o femeie drăguță, așa cum pare la prima vedere. Laura este „Eliberatoarea Sufletelor Pierdute”, așa cum îi place să se numească în secret. Este o prădătoare care se hrănește cu ultimele respirații ale oamenilor, iar asta îi provoacă cea mai mare plăcere.

Dar cum nicio faptă nu rămâne nepedepsită, Ryan, bărbatul care și-a pierdut soția din cauza Laurei, pornește pe urmele ei, iar jocul psihologic dintre cei doi capătă o amploare cum nu ai mai citit niciodată.

„Bunul samaritean” cu siguranță nu va ajunge în Rai...

Recenzii

„Ți se face pielea de găină încă de la pagina 11, unde e o scenă cinematografica foarte șocantă. Am adorat-o!” — Sophia

„Laura este cel mai terifiant, îngrozitor și malefic personaj întâlnit vreodată într-un thriller. E nebună de legat! Ceea ce îl face pe Marrs un maestru al psihologiei.” — Claire

„Am citit cartea asta într-o singură noapte. De fiecare dată când credeam că am înțeles ce se întâmplă, autorul îmi trântea o nouă minciună în față. Și mi-a plăcut la nebunie!” — Mary

„Am trecut de la compasiune la oroare în 3 pagini. John Marrs te face să crezi că știi ce urmează, dar în realitate… n-ai nicio idee.” — Xenia