Postfaţă de Eduard Iricinschi

De la începutul anilor ’80, Ioan Petru Culianu, invitat să colaboreze la lucrări colective de referinţă din zona studiilor religioase, îşi creează modalitatea specifică de a ordona şi distila, în texte sintetice, deopotrivă elementele unei vaste cunoaşteri şi propriile propuneri teoretice. Articolele-studii scrise pentru Enciclopedia religiei coordonată de Mircea Eliade sau contribuţiile la mai tehnicul Compendiu de concepte de istoria religiilor îngrijit de Hubert Cancik pregătesc instrumentele de lucru pentru Dicţionarul religiilor şi pentru proiectatele enciclopedii ale magiei, respectiv religiei. Articolele din Enciclopedia religiei rezumă poziţia lui Culianu în principalele sale domenii de cercetare – creştinism timpuriu şi gnoză, experienţe extatice, magie, erezii, cultura Renaşterii, religie şi putere. Marea înnoire metodologică în studiul religiei, care avea să ia amploarea unei schimbări de paradigmă în ultimii săi ani, îşi conturează deja primele forme în vremea colaborării la enciclopedia editată de Mircea Eliade.