In 1944, gemenele Perla si Stasa Zagorski ajung la Auschwitz, impreuna cu mama si bunicul lor. In noua lor lume intunecata, cele doua fete isi gasesc refugiul in relatia lor speciala, alinandu-si suferinta cu jocurile copilariei lor si limbajul unic pe care-l impartasesc. Ajungand sa faca parte din asa-numita Menajerie a lui Mengele, gemenele au parte de un amestec de privilegii si orori necunoscut celorlalti, iar experientele infioratoare prin care trec le schimba radical, identitatea si personalitatea lor fiind transformate sub povara vinovatiei si durerii. In iarna aceea, la un concert organizat de teribilul doctor Mengele, Perla dispare. Stasa isi plange sora, dar se agata de posibilitatea ca aceasta sa fie inca in viata. Cand lagarul este eliberat de Armata Rosie, ea si prietenul ei, Feliks - un baiat insetat de razbunare dupa ce si-a pierdut si el geamanul -, o pornesc la drum prin orasele devastate ale Poloniei. Ranile, foametea, haosul din jur, nimic nu reuseste sa stea in calea celor doi copii, motivati deopotriva de manie si speranta. Rand pe rand, se intalnesc cu sateni ostili, cu membri ai rezistentei evreiesti, precum si cu alti refugiati, dar nici o clipa nu renunta la gandul ca Mengele poate sa fie capturat si sa plateasca pentru tot raul facut. Pe masura ce tinerii supravietuitori descopera ce a ramas din lumea pe care o stiau, trebuie sa incerce sa-si imagineze un viitor in ea.

Konar face ca vietile emotionale ale celor doua inspirate naratoare sa para sfasietor de reale... surprinzand totodata ambitia multor prizonieri, capacitatea lor de a se agata de orice speranta si bunatate in mijlocul celei mai crunte suferinte - de a ramane, dupa cum spunea Elie Wiesel, umani "intr-un univers inuman". - Michiko Kakutani, The New York Times