Paginile de față sunt rodul unei conștiințe care nu poate rămâne indiferentă la ceea ce se petrece în jur și la felul în care se proiectează viitorul umanității. Chiar dacă, în mod natural, condiționările biologice mă exclud din acesta. Dacă el va fi așa cum se întrevede, îi mulțumesc Celui de Sus că m-a îngăduit în aceste vremuri, bune, rele, cum sunt, și nu în acel „viitor luminos”! Sunt gândurile unui sapiens recunoscător, cum crede el că se cuvine, pentru însușirile care, în ciuda tuturor neroziilor istorice, îi definesc specia: judecata, cugetarea – Cogito, ergo sum – și, deopotrivă, profunda rațiune a inimii. Aceste comentarii pornesc din imposibilitatea de a ieși din logica unei poetice lecții de istorie naturală: Nu cred că viermele este mai important decât mărul, dar nu pot suporta surâzătoarea inconștiență a mărului! (Horia Bădescu)