Psihopatologia antropologică este un domeniu aflat în plină dezvoltare ce se bucură de tot mai multă atenție. Adoptând o abordare fenomenologic-evoluționistă și profitând de progresele psihologiei și psihopatologiei evoluționiste din ultimele decenii, Mircea Lăzărescu încearcă să lămurească întrebări precum: care e specificul psihismului omenesc în raport cu cel biologic și al antropoidelor superioare? Cum este de fapt structurat psihismul omenesc pentru ca stările psihopatologice, așa cum le cunoaștem noi acum, să fie posibile? Ce se întâmplă cu mintea umană atunci când nu mai funcționează? Și când devin narațiunile personale despre viața cotidiană și despre alteritate un pericol atât pentru subiect, cât și pentru cei din jur? Plecând de la constatarea că doar prin actuala dezvoltare a psihologiei evoluționiste se impune pregnant sensul specific antropologic al psihologiei și psihopatologiei, cartea selectează zece sindroame esențiale ale psihopatologiei, pentru care – după ce sunt expuse conform prezentării lor oficiale actuale (în DSM-5 și/sau ICD-11) – face o analiză a condițiilor lor psihologice de posibilitate. Bogat în informații, volumul se adresează nu doar specialiștilor, ci tuturor cititorilor interesați de domeniu.