Copilul e agitat, îndărătnic, mofturos la masă și își iese ușor din fire – acasă, dar și față de colegii de clasă. Rețeta-standard spune: Trebuie să-i puneți limite! Și dacă, de fapt, există și alte motive care n-au legătură cu tehnicile bazate pe control și pe "consecințe"? Impulsivitatea și bombănitul, de exemplu, pot fi provocate și de o proastă reglare a nivelului glicemiei, la fel cum enurezisul s-ar putea trage și dintr-o întârziere a dezvoltării controlului sfincterian de la nivelul creierului limbic, arată Isabelle Filliozat. A ignora ritmul de dezvoltare a copilului devine o sursă pentru numeroase conflicte, crize și pedepse inutile. Căci, dacă nu știi ce se petrece în mintea și în corpul copilului tău, n-ai cum să găsești calea de mijloc între "prea mult" și "prea puțin" control parental. Plecând de la datele oferite de neuroștiințe, dar și de la principiile parentingului pozitiv, autoarea propune cele mai eficace metode de a-l ajuta pe copil să capete autonomia, încrederea de sine și abilitățile sociale de care are nevoie între 6 și 11 ani.

Isabelle Filliozat, psihoterapeută, este directoarea Școlii de Inteligențe Relaționale și Emoționale din Aix-en-Provence, dedicată parentajului și dezvoltării personale. De aceeași autoare, la Editura Trei au mai apărut: Le-am încercat pe toate! Plânsete, încăpățânare și crize de furie (perioada 1-5 ani) și Te detest, te iubesc. Cum reparăm relația cu părinții noștri.

Anouk Dubois este ilustratoare și formatoare în parenting.

"Am scris aceste pagini pentru că lucrurile s-au schimbat de când eram copii, iar noi, ca părinți, trebuie să fim în măsură să alegem modul în care să acționăm și să nu ne lăsăm influențați de istoricul personal. Această carte încearcă să ne ajute să înțelegem ce se petrece în capul copiilor noștri, să găsim soluțiile potrivite pentru a reacționa la comportamentul lor și să știm cum să dăm curs nevoilor lor. Raportarea empatică față de copil, o soluție a parentajului pozitiv, ne ajută să fim mai fericiți în viața de familie. Nu uitați, timpul trece foarte repede…" - Isabelle Filliozat

"Emoțiile provocate de pedepse stimulează circuitul cerebral al stresului și îl împiedică pe copil să se gândească la ceea ce a făcut. Memoria funcționează, dar copilul va reține stresul, teama, furia pe care i le-a provocat pedeapsa, și nu motivul pentru care a fost pedepsit. Pedepsele îl învață pe copil să-i fie teamă, nu și să își asume responsabilitatea faptelor sale și autodisciplina. Pedepsele îl împiedică pe copil să devină conștient de consecințele faptelor sale, deturnându-i atenția spre sentimente negative față de părinte: se simte nedreptățit, e furios pe el, se teme de el". - Isabelle Filliozat