Ana Kaminski este împinsă pe porțile de fier de la Auschwitz alături de tânăra și înspăimântata ei prietenă, Ester Pasternak. Când ajung în față, Ana face un pas înainte și spune că este moașă, iar Ester este asistenta ei. Pe dată, femeile sunt tatuate pe brațe, apoi trimise la clădirea maternității. În timp ce ține în brațe un nou-născut nevinovat, Ana își dă seama că soarta multor suflete este în mâinile ei și jură că va face tot ce-i stă în putință pentru a-i salva pe micuți.

Când doi gardieni, purtând înfricoșătoarele lor uniforme SS, mărșăluiesc și smulg un copil cu păr blond din brațele mamei sale, Ana simte că este prea mult. În timp ce încearcă să o aline pe femeia îndurerată, își dă seama că în mijlocul acelei suferințe cumplite există totuși un licăr de speranță. Gardienii îi iau pe cei mai sănătoși bebeluși și îi plasează în familii germane, așa că vor supraviețui. În plus, se zvonește că războiul e pe sfârșite. Așadar, Ana și Ester încep să-i tatueze în secret pe micuți cu numerele mamelor lor, rugându-se ca într-o zi familiile să se poată reîntregi.

Apoi, într-o dimineață devreme, Ana observă o mică umflătură pe sub hainele subțiri și vărgate ale lui Ester…