Eseurile și studiile cuprinse în acest volum, privite în totalitatea lor, circumscriu destul de precis sfera intereselor și preocu­părilor mele în domeniul istoriei filosofiei. Ele merg de la începuturile presocratice ale gândirii grecești, și, desigur, și europene, până la filo­sofia mai apropiată de zilele noastre. Este vorba, așadar, de o supra­față întinsă cu o concentrare asupra unor teme pe care le‑am socotit de o importanță deosebită: Platon și Aristotel, întâlnirea plină de efecte istorice, mai ales prin neoplatonism, dintre politeismul păgân grec și monoteismul creștin, nașterea gândirii moderne (Descartes și Leibniz), Iluminismul și Kant, idealismul german (Schelling, Hegel, Goethe, romanticii), Nietzsche, Heidegger. Toate aceste contribuții contu­rează, cred, o concepție unitară despre natura și caracteristicile procesului de evoluție a filosofiei europene. Aparținând aceluiași autor, elaborate în general pe baza aceleiași bibliografii, cam pe aceeași tematică sau înrudită, era inevitabil să nu se producă unele repetiții, cu aspect redundant, pentru care solicit îngăduința și înțelegerea eventualilor mei cititori. Într-un fel nu am respectat întru totul înțeleptul sfat al bătrânului Goethe, că secretul maestrului se află în limitare, dar se pare că nu am vrut să fiu chiar un maestru, mi-a fost imposibil să mă limitez doar la un singur gânditor sau o singură epocă, așa cum pretind exigențele cele mai înalte ale cercetării de azi. Totuși, îmi asum acest risc. (Vasile Muscă)