Navala apelor spune povestea Sofiei si a lui Trofim Ivanovici, doi soti care adopta o adolescenta orfana pe nume Ganka. In universul casnic in care pana atunci nu se intamplase nimic notabil, venirea fetei transpune in plan emotional distrugatoarea revarsare din albie a raului Neva. Cartea prezinta, indirect, viata in Rusia anilor '20, dar se concentreaza asupra traiului instinctual al oamenilor, dand in vileag falsitatea propagandei sovietice, potrivit careia mintea poate fi remodelata, si amintind ca indivizii obisnuiti traiesc mai degraba primitiv. Zamiatin arata cum violenta si raul puse in miscare de Revolutia bolsevica si de Teroarea Rosie au influentat viata de zi cu zi si cum relaxarea morala in fata agresivitatii si violentei i-a transformat pe multi in brute. Aceasta capodopera a literaturii ruse este o istorisire despre forta devastatoare a instinctelor umane, dar si o satira subtila la adresa puterii politice care vrea sa instaureze cu forta raiul pe pamant.