Marea m-ar picta în albastru

Cât timp marea rămâne albastră, există o parte din noi care încă mai poate spera.

Jihad Dabbagh are șaptesprezece ani și simte viața prin culori. Dar, după moartea neașteptată a mamei sale, toate nuanțele se sting. Copleșită de pierdere și neînțeleasă de tatăl ei, este trimisă la Academia Braxton, unde numele ei și hijabul o transformă într-o țintă, iar cei din jur o judecă înainte să o cunoască.

Refugiul ei devine un vechi caiet de schițe, făcut din lemnul unui copac din orașul natal al mamei sale, în Siria, o țară pe care Jihad o cunoaște doar din poveștile acesteia. Nu a mai pus mâna pe pensulă de peste un an, dar ajunge să dea formă culorilor durerii, suferinței și doliului ei, pictând povestea drumului mamei sale prin Siria.

Iar când arta ei apare, ca prin magie, pe zidurile New Yorkului, durerea pe care o ținea ascunsă zguduie un oraș întreg.

Citește această carte dacă:

-         Ai simțit cu tot sufletul emoția din bestsellerul Cât timp înfloresc lămâii și îți dorești o poveste mai intimă, mai caldă, mai aproape de doliu și identitate.

-         Cauți un roman care nu vorbește doar despre pierdere, ci despre felul în care iubirea se regăsește în limbă, mâncare, tradiție, povești și culori.

-         Îți dorești o carte cinematografica, cu imagini atât de vii, încât simți marea, rodiile, lemnul sirian și vopseaua de pe ziduri.

-         Îți plac romanele cu accente de realism magic, care pornesc dintr-o durere foarte reală și o transformă într-o poveste plină de simboluri, culori și frumusețe stranie.

Siria din spatele poveștii

Siria pe care Jihad o poartă în sânge nu este doar țara mamei ei, a Mediteranei, a rodiilor, a limbii arabe și a poveștilor spuse acasă. Este și o țară rănită de un conflict început în 2011, după protestele Primăverii Arabe, când milioane de oameni au fost smulși din casele lor, iar dorul de acasă a devenit, pentru multe familii, o rană dusă mai departe din generație în generație.

Această istorie nu apare ca o lecție, ci ca o absență care doare. O simți în felul în care Jihad moștenește o țară pe care o cunoaște mai mult prin povești, prin mâncare, prin rugăciuni, prin limba arabă și prin amintirile mamei sale.

Este o poveste despre ce rămâne după ce o familie pleacă: vinovăția de a fi în siguranță când alții nu sunt, sentimentul de a fi străin într-un loc care ar trebui să fie acasă și nevoia de a păstra vie o mamă, o mare și o țară întreagă prin artă.

RECENZII

„Am avut senzația că citesc o carte scufundată în albastru. Totul curge, totul doare, totul are o frumusețe stranie. O lectură memorabilă.” — Ala

„Dacă Cât timp înfloresc lămâii m-a făcut să sufăr pentru personaje, acest roman m-a făcut să stau în liniște cu propria mea tristețe. Zoulfa Katouh scrie cu o tandrețe devastatoare.” — Claire

„Am ales cartea pentru copertă. Am rămas pentru fraza care m-a făcut să închid cartea și să privesc în gol.” — Azanta

„Marea, rodiile, meduzele, culorile, toate par să aibă suflet în acest roman. E o poveste care nu te te acoperă încet, ca o apă adâncă.” — Yusra

Violonista

Acordurile ei muzicale au mângâiat o lume întreagă... Acum, povestea celei mai strălucite discipole și muze a lui Vivaldi va cutremura istoria.

Veneția. 1704. O parte a orașului plutește departe de grandoare, împinsă de sărăcie și disperare. La orfelinatul Ospedale della Pietà, în fiecare zi sunt abandonate copile într-o mică gaură din perete.

Anna Maria este doar una dintre cele trei sute de tinere crescute între pereții de piatră ai orfelinatului. De la vârsta de opt ani, fără nume de familie sau avere, ea își pune toată speranța în talentul și ambiția sa. Naturalețea cu care mânuiește arcușul viorii a fost remarcată de însuși maestrul Antonio Vivaldi și, sub îndrumarea lui, Anna Maria della Pietà va deveni cea mai cunoscută violonistă venețiană a secolului al XVIII-lea.

Dar, pe măsură ce ascensiunea proprie către faimă o eclipsează pe cea a mentorului său, Anna Maria devine protagonista unei fascinante rivalități muzicale, care îi va decide atât reputația, cât și destinul.

Inspirată de femeile necunoscute din spatele unora dintre capodoperele istoriei, Violonista este o poveste nemuritoare despre ambiție, exploatare și sfidare, desfășurată pe fundalul întunecat și melancolic al Veneției secolului XVIII.

 „Captivant, pasional, viu. Violonista e o bijuterie.” — Kiran Millwood Hargrave, autoare de bestsellere New York Times

„Povestea unei rivalități muzicale care îți va capta imaginația.” — Elodie Harper, autoarea bestsellerului Lupanarul

„Am fost cucerită de acest portret zguduitor al ambiției și trădării.” — Elizabeth Macneal, autoarea bestsellerului Fabrica de păpuși

„O poveste intrigantă, plină de culoare și sunet.” — Observer

„O poveste lirică, la fel de vibrantă ca muzica pe care o înfățișează. Violonista este o poveste despre reziliență și triumf în fața unor șanse imposibile, cu o voce atât de necesară redării unei părți pierdute a istoriei muzicale.” - Isabelle

„Cu o eroină atât de puternică și totuși atât de vulnerabilă, Violonista este un studiu impresionant al talentului și ambiției feminine - și cât de ușor pot fi furate sau subminate de bărbați.” - Annie

„Un roman captivant, care te transportă într-o Veneție întunecată a secolul al XVIII-lea și readuce la viață povestea pierdută a unei femei fenomenale; o relatare puternică despre pasiune, luptă, ambiție și forța muzicii.” - Marie