Violonista - Harriet Constable

Acordurile ei muzicale au mângâiat o lume întreagă... Acum, povestea celei mai strălucite discipole și muze a lui Vivaldi va cutremura istoria.

Veneția. 1704. O parte a orașului plutește departe de grandoare, împinsă de sărăcie și disperare. La orfelinatul Ospedale della Pietà, în fiecare zi sunt abandonate copile într-o mică gaură din perete.

Anna Maria este doar una dintre cele trei sute de tinere crescute între pereții de piatră ai orfelinatului. De la vârsta de opt ani, fără nume de familie sau avere, ea își pune toată speranța în talentul și ambiția sa. Naturalețea cu care mânuiește arcușul viorii a fost remarcată de însuși maestrul Antonio Vivaldi și, sub îndrumarea lui, Anna Maria della Pietà va deveni cea mai cunoscută violonistă venețiană a secolului al XVIII-lea.

Dar, pe măsură ce ascensiunea proprie către faimă o eclipsează pe cea a mentorului său, Anna Maria devine protagonista unei fascinante rivalități muzicale, care îi va decide atât reputația, cât și destinul.

Inspirată de femeile necunoscute din spatele unora dintre capodoperele istoriei, Violonista este o poveste nemuritoare despre ambiție, exploatare și sfidare, desfășurată pe fundalul întunecat și melancolic al Veneției secolului XVIII.

 „Captivant, pasional, viu. Violonista e o bijuterie.” — Kiran Millwood Hargrave, autoare de bestsellere New York Times

„Povestea unei rivalități muzicale care îți va capta imaginația.” — Elodie Harper, autoarea bestsellerului Lupanarul

„Am fost cucerită de acest portret zguduitor al ambiției și trădării.” — Elizabeth Macneal, autoarea bestsellerului Fabrica de păpuși

Zavaidoc în anul iubirii – Doina Ruști

Pasiune, muzică și crimă în anul de glorie al Bucureștiului interbelic – o poveste de dragoste care a învins timpul!

București, 1923. În anul unei noi Constituții, al primului film românesc și al unei crime care a fascinat imaginația publicului, Micul Paris era orașul marilor pasiuni și speranțe. Pe fundalul unei metropole în plină transformare politică și socială, viața unei tinere fete se schimbă odată cu apariția celebrului Zavaidoc pe treptele casei sale. Într-o epocă lipsită de radio, microfon sau discuri autohtone, vocea inconfundabilă a artistului răsuna de peste tot, cântând suferința unui bărbat îndrăgostit în localurile pline de fum, în saloanele somptuoase sau în suburbiile animate de acordurile tarafului său. Zavaidoc nu a fost un simplu cântăreț, ci o emblemă a unei lumi în stare de orice, aflată la granița dintre tradițional și modern.

„Întâlnirea mea cu Zavaidoc s-a produs pe când încercam să înțeleg arhitectura complexă și parfumul anului 1923, cel mai nebun dintre «anii nebuni». Iar la fiecare pagină de ziar, în fiecare filă de carte, în filmele și în fotografiile începutului de secol XX, am regăsit vocea fără egal a acestui artist, care se mișca prin multe medii culturale și cânta cu aceeași pasiune atât operetă, cât și folclor, dar mai ales o muzică vie și epică, a orașului de după război. Tot ceea ce s-a întâmplat în anul 1923 cuprinde forța lui Zavaidoc, venită dintr-o poveste de iubire, imersiv legată de istoria unui an.” – Doina Ruști

 „Un festin ameţitor al senzaţiilor şi imaginilor cu o bogăţie aproape impudică a limbajului, prin care Doina Ruşti desenează portretul Bucureştiului aşa cum Orhan Pamuk pe cel al Istanbulului.” - Ana A.

„Prima mea întâlnire cu Doina Ruști (dincolo de una-două povestiri scurte) a fost o încântare. Bănuiam că e o povestitoare foarte faină și uite că nu m-am înșelat. Cărticica asta s-a pliat pe sufletul meu ahtiat după istorie - nu istoria din cărțile de școală, ci cea vibrantă a străzii, a mahalalelor, a oamenilor reali.” – Nona