Creierul și inteligența emoțională. Ediția a II-a

În ultimii ani, cunoştinţele despre bazele neurologice ale inteligenţei emoţionale s_au înmulţit considerabil datorită noilor studii din neuroştiinţe. În această carte, Daniel Goleman reuneşte cele mai relevante informaţii despre dinamica neuronală care susţine formarea și dezvoltarea abilităţilor ce depind de inteligenţa emoţională. Veţi descoperi: diferenţele dintre inteligenţa emoţională şi IQ; dinamica neuronală a creativităţii; starea ideală a creierului pentru a atinge performanţe optime; ce este creierul social; radarul etic al creierului; creierul 2.0 – creierul în era web_ului; metode de gestionare a stresului; tehnicile de perfecţionare a inteligenţei emoţionale; aplicaţiile acestor cercetări în coaching, management, resurse umane şi educaţie.

În 1995, chiar înainte să apară cartea mea, Inteligența emoțională, îmi amintesc că mă gândeam că materialul ar reprezenta o reușită dacă într_o zi s_ar întâmpla să aud doi străini vorbind și unul să folosească sintagma „inteligență emoțională“, iar celălalt chiar să știe ce înseamnă aceasta. Acest lucru ar presupune că noțiunea de inteligență emoțională, sau IE (termen pe care îl prefer popularului coeficient emoţional – EQ  ), a devenit o memă, o idee nouă, o parte componentă a culturii actuale. Ea a depășit cu mult aceste așteptări. IE s_a dovedit a fi un model influent în domeniul educației sub forma învățării socio_emoționale, este recunoscută ca fiind un ingredient de bază în leadershipul de excepție și, în egală măsură, un agent necesar unei vieți împlinite.

Inteligenţa emoţională

Cartea lui Daniel Goleman a marcat o revoluţie uluitoare în psihologie prin analiza importanţei covârşitoare a emoţiilor în dezvoltarea personalitãţii umane. Studiul sãu ne explicã cum, atunci când ne înţelegem sentimentele, situaţia în care ne aflãm devine mai limpede. Descoperim chiar un nou mod de a privi cauzele bolilor care ne macinã familia şi societatea.
Preluând rezultatele cercetãrilor asupra creierului şi comportamentului, autorul propune extinderea conceptului de inteligenţã. Este binecunoscut termenul de IQ - coeficientul care mãsoarã inteligenţa umanã înnãscutã şi care nu prea poate fi ameliorat pe parcursul vieţii. O asemenea înţelegere nu explicã, de pildã, situaţiile în care persoane cu un IQ mediu sau relativ scãzut au cunoscut un mare succes.
De aceea, autorul a deschis calea unei psihologii care acordã un interes egal şi inteligenţei sentimentelor. Inteligenţa emoţionalã (EQ) presupune în primul rând conştientizare de sine, autodisciplinã şi empatie. Ea dã seama de felul în care ne controlãm impulsurile şi sentimentele. Vestea bunã este faptul cã inteligenţa emoţionalã poate fi îmbunãtãţitã. Deşi copilãria este extrem de importantã în punerea unor baze solide pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale, ea poate fi îmbunãtãţitã şi cultivatã inclusiv la vârsta adultã.La zece ani de la apariţia primei ediţii în limba englezã, studiul inteligenţei emoţionale a cãpãtat proporţiile unui domeniu ştiinţific autonom în slujba cãruia lucreazã un numãr impresionant de cercetãtori folosind cele mai avansate metode tehnologice. Astãzi inteligenţa emoţionalã se predã în şcoli şi universitãţi, competenţele sale au devenit criterii de angajare sau de promovare în carierã, iar programele de educaţie pe baza sa au devenit punctul de plecare în politicile sociale de prevenire a îmbolnãvirilor sau criminalitãţii.