Gabriela Adamesteanu a dat deja literaturii romane cateva personaje memorabile. Doar ca prin ele erau investigate narativ istoria familiei (istoria mica) si, deopotriva, istoria tarii (istoria mare). Voci la distanta intra, in chip fericit, in acelasi tipar. Situat in imediata actualitate, in chiar anii nostri, cu toate provocarile lor, romanul aduce la expresie consistente voci individuale, prin care se incearca descifrarea unor voci familiale. As spune ca, mai presus de orice, Voci la distanta este un puternic roman de familie. La urma urmei, bogati ori saraci, demnitari sau oameni simpli, toti au familii si sufera ori se bucura (mai ales sufera) din cauza lor, incercand sa le mentina, dupa abilitatile fiecaruia, coeziunea sau, dimpotriva, sa le distruga pentru a crea altele mai promitatoare. Un roman pe care il recomand cu toata caldura nu doar pentru ca e bine scris si remarcabil construit, ci pentru ca ne ofera sansa de a descoperi sau asuma vocile noastre dinauntru ori pe cele esentiale (pentru noi) din afara, din lumea dezlantuita. Din zgomotul si disonantele vietii, percepute cu necrutare, Gabriela Adamesteanu are harul de a crea armonia universului artistic. - Sanda Cordos