Iosif Vulcan, fiul lui Nicolae Vulcan si al Viktoriei Irinyi, s-a nascut pe 31 martie 1841 la Holod, atunci parte din Regatul Ungariei. In 1871 s-a casatorit cu Aurelia Popovici, care i-a fost mereu alaturi si l-a sustinut in toate proiectele intreprinse. A urmat cursurile liceului romano-catolic din Oradea (1851-1859) si ale Facultatii de Drept din Budapesta (1859-1863). A ales insa o cariera mult mai dificila si a inceput sa lucreze in presa de limba romana de la Budapesta, la diferite publicatii (Concordia, Aurora romana, Umoristul), unde si-a facut ucenicia de ziarist, reporter, editor si secretar de redactie. In 1865 si-a lansat propria revista (Familia), pe care a mutat-o ulterior la Oradea (1880). Timp de 42 de ani, in paginile Familiei au fost publicate articole, poezii si nuvele ale scriitorilor din Imperiul Austro-Ungar si din Regatul Romaniei. In 1866, pe adresa redactiei a sosit o scrisoare cu poezia "De-as avea...", semnata Mihail Eminovici, pe care Vulcan a hotarat sa o publice, dar cu numele romanizat Eminescu. Din acest motiv este considerat ,"nasul literar" al poetului. A pus bazele Societatii pentru crearea unui fond de teatru roman, care a avut un rol important in dezvoltarea dramaturgiei romanesti. A publicat numeroase volume, printre care romane, poezii, piese de teatru, nuvele, jurnale de calatorie (in urma voiajelor intreprinse in Germania, Franta, Romania, Imperiul Otoman sau Imperiul Austro-Ungar), dar si un important volum istoric, Panteonul Roman. A tradus romane de succes ale autorilor Xavier de Montepin, Claire de Chandeneux si Jules Verne. A fost ales membru al Societatii Kisfaludy (1871) si al Academiei Romane (1891). A fost unul dintre cei mai importanti promotori ai culturii romane din acea perioada, intr-un context politic foarte complicat, reusind sa sprijine prin actiunile lui oameni din toate artele romanesti. S-a stins din viata pe 8 septembrie 1907, la Oradea.