Poeziile lui Louise Glück surprind prin faptul că se opun antologării. Cu fiecare nouă carte, dorința de a lăsa în urmă ceea ce a fost a devenit tot mai puternică, privirea ei fixându-se asupra lucrului neimaginat. A inventat o formă care să răspundă acestei nevoi, secvența de poeme de dimensiunea unei cărți, ca un peisaj văzut de sus, un roman cu lacune care se deschide către ceea ce nu poate fi exprimat. Elementele reiterate, dar transfigurate la nesfârșit în acest peisaj, Persefona, un fag roșu, o mamă, un tată și o soră, o grădină, un soț și un fiu, un cal, un câine, un câmp în flăcări, un munte, apar și reapar cu insistență, cu energia întunecată a inevitabilului, străbătute de aspectul luminos al lucrurilor nou create. De la bun început și până la ultimul poem, vocea lui Glück ne-a vorbit cu o simplitate înșelătoare, versurile fiind atât de clare, încât „nu vedem profunzimile ce intervin“.

 

Singură, privind cum răsare luna: în noaptea asta, un cerc perfect, ca un ochi de femeie admirând belșugul. Nu va fii niciodată mai mult de atât. Deasupra străzii pustii, imperfecțiunile mascate de noapte.

 

Să citești toate aceste volume unul după altul înseamnă să înțelegi paradoxul care guvernează o viață trăită în trup și munca smulsă acestuia, unul sortit să moară, cealaltă să dăinuie.

 

Această antologie a doamnei Glück, care acoperă întreaga sa carieră, este un eveniment major, poate chiar cel mai important al anului... Laolaltă, aceste volume compacte au coerența unui mare roman și o intensitate morală zdrobitoare. Ele dezvăluie o minte flexibilă și acuzatoare, care interoghează nu doar propria viață, ci și natura senzuală și politică a lumii care se învârte în jurul ei. - Dwight Garner, The New York Times

Antologia lui Glück este o carte mare scrisă de o poetă care apreciază, mai presus de toate, intensitatea exprimării, sobrietatea sentimentelor și precizia limbajului... [Ea este] una dintre cele mai emoționante poete ale epocii noastre... Inovația lui Glück, în cele mai bune poezii ale sale din perioada de început, a fost aceea de a împrumuta stilul american cel mai cool și de a-l aplica celor mai serioase teme: ea era o obiectivistă a emoțiilor... Această voce nu va dispărea niciodată. - The  New Yorker

Traducere din limba engleză de Ananstasia Gavrilovici, Bogdan-Alexandru Stanescu.