Ion Minulescu (1881-1944) a urmat scoala primara si gimnaziul la Pitesti. 

In 1898, sub semnatura I. Minulescu-Nirvan, tanarul poet publica in "Foaia pentru toti". In 1900 pleaca la Paris pentru a studia dreptul. Poetii francezi ii schimba insa dorintele si, captivat de scrierile acestora, uita de studiile sale juridice. Dupa numai 4 ani se intoarce in tara, unde compune poezie si proza. In 1905 publica unele poeme, cateva fragmente de proza din Jurnalul unui pribeag, in revista "Viata noua" a lui Ovid Densusianu, unul dintre reprezentantii de seama ai miscarii simboliste. In 1906, Ion Minulescu publica o parte dintre versurile care vor compune Romantele pentru mai tarziu in revista "Viata literara si artistica" a lui Ilarie Chendi. Iarna 1906-1907 cei doi prieteni o petrec la Constanta, ecourile acestei sederi la tarmurile marii regasindu-se in versurile lor, in minulescianele Romante pentru mai tarziu (1908) si in Fantaziile lui D. Anghel (1909).

In 1921, Minulescu isi face debutul ca autor dramatic: pe scena Nationalului se joaca piesa "Pleaca berzele" si comedia intr-un act "Lulu Popescu" (10 ianuarie).

In 1924 apare romanul Rosu, galben si albastru, unul dintre marile succese literare ale vremii. In 1939, publica Ciracul lui Hegesias, iar 6 ani mai tarziu, in 1930, apare volumul Strofe pentru toata lumea. A mai scris proza, piese de teatru si cronici dramatice.

Pe 11 aprilie 1944 se stinge din viata la Bucuresti.